Materialele plastice sunt materiale polimerice care în forma finală au un aspect solid, dar pe parcursul prelucrării lor pot ca să fie fluide și modelabile în urma acțiunii izolate sau comune a căldurii și presiunii.
Proprietățile polimerilor depind de greutatea moleculară a compoziției pe care o au, de structura chimică și de interacțiunile intra și intermoleculare existente.
Plasticul este prezent acum oriunde, dacă ne uităm de la suzeta bebelușului și până la viața de adult care nu mai poate fi înțeleasă în secolul 21 fără smartphone.
Totuși, primele produse care ne vin în minte atunci când pronunțăm cuvântul „plastic” sunt prețurile, precum și toate celelalte tipuri de ambalaje pe care le găsim azi în supermarket și care ne-au ușurat viața contemporană, dar ne-o și complică mai mult decât ne-am fi putut imagina vreodată.
Plasticul este acum prezent în stilourile și pixurile cu care scriem, portofele și carduri bancare, până la tot felul de accesorii pe care le purtăm.
Chiar și hainele au devenit mai rezistente de când au apărut țesăturile sintetice.
Până și sticluța cu apă a prichindeilor de grădiniță este tot din plastic.
La fast food tacâmurile sunt din plastic. Mingile obișnuite sunt din plastic, ramele ochelarilor, lentilele de contact sunt confecționate tot din plastic.
Gadgeturile moderne au carcase din plastic, până și componentele mașinilor sunt tot din plastic, deoarece astfel au devenit mai ușoare, mai sigure, odată cu reducerea greutății vehiculului fapt ce le ajută ca să consume tot mai puțin combustibil și să emită tot mai puțin de dioxid de carbon în atmosferă.
Produsele medicale sunt ambalate tot în plastic. Medicamentele sunt puse în recipiente de plastic, mănușile chirurgicale, protezele, corpul seringilor s.a.m.d.
Aflat formă solidă, plasticul se poate transforma la nevoie într-un material vâscos, aproape sub formă lichidă. Iar această pastă fierbinte poate fi remodelată după dorință, un lucru extrem de pozitiv de care ar trebui ca să profităm într-o măsură mult mai mare.
Proprietățile speciale ale maselor plastice ne permit ca să le putem reintegra în circuitul economic.
Pare simplu, dar procedeul în cauză cere multă atenție, deoarece deșeurile reciclate trebuie să treacă prin unele faze specifice, înainte de a sosi în etapa de procesare finală.
Totul începe cu acțiunea de colectare selectivă și apoi de separare a materialelor termoplastice în funcție de polimerii din care sunt fabricate respectivele deșeuri, lucru realizabil în centre specializate de reciclare.
Fiecare dintre categoriile de materiale reciclabile din categoria maselor plastice au simboluri distincte care facilitează identificarea acestora atunci când sunt separate atent înainte de a fi procesate. Simbolurile se bazează pe standardul ISO 14062.
Mai exact, pentru materialele plastice există o clasificare cu ajutorul semnelor grafice speciale în funcție de polimeri.
Este foarte important acest aspect deoarece datorită cantității crescute de materiale aflate pe piață, compozițiile pot să fie destul de diverse,
Tocmai de aceea specialiștii s-au gândit ca să ușureze etapa de separare a deșeurilor plastice printr-o identificare vizuală, cu ajutorul simbolurilor pentru polimerilor termoplastici cu care este clasificată fiecare clasă în parte.
Reciclarea plasticului începe cu selecția și separarea materialelor
1. Primul pas care trebuie urmat este separarea materialelor provenite din diverse surse: deșeuri industriale, deșeuri rezultate din colectarea selectivă etc.
În funcție de simbolurile materialelor plastice diferențiate în funcție de tipul de compoziție din care sunt fabricate acestea, de obicei deșeurile din diverse industrii sunt separate anterior în funcție de material și identificate corespunzător chiar de către persoana ce le colectează.
Materialele astfel separate sunt supuse mai apoi unui proces de măcinare mecanică care se face în mod uzual cu echipamente de reciclare speciale dotate cu lame taietoare puternice capabile ca să fragmenteze deșeurile de plastic în particule mai mici denumite de către cei din industria reciclării fulgi.
Acești fulgi trec apoi printr-un proces de spălare și separare de impurități folosind apa. În acel moment separarea materialelor reciclabile mărunțite se face prin diferența de densitate.
Astfel, materialele mai puțin dense rămân pe suprafața rezervoarelor de apă, iar cele mai dense în partea de jos.
Fulgii se introduc mai apoi într-o pâlnie de alimentare a unei mașini numite extruder unde trec printr-un cilindru mecanic încălzit, programat anterior în funcție de materialul ce va fi procesat.
În interiorul acestui cilindru se află un transportor cu șurub care face mișcări de rotație și transportă materialul de-a lungul cilindrului, omogenizând materia primă reciclabilă prin generarea de căldură (cauzată de frecarea rezultată între material și piesele metalice ale mașinii respective).
Plasticul rezultat este forțat să treacă prin niște găuri care dau o nouă formă materialului. Acesta este extrudat într-o matrice specială pentru a forma filamente, care mai apoi sunt răcite într-o cadă care conține apă circulată pentru a se menține o temperatură întotdeauna stabilă și a facilita solidificarea lor.
Cele mai citite articole
Apoi filamentele trec printr-un uscător care înlătură umiditatea de pe suprafața acestora, în scopul de a fi granulate și ambalate, fiind gata să fie prelucrate spre a căpăta o nouă viață prin transformarea lor în noi obiecte din plastic.
Un alt tip de reciclare este și reciclarea chimică (mai rară) care constă în depolimerizarea materialului asupra căruia se acționează rezultând alte substanțe decât polimerul original.
Incinerarea este un proces care constă în arderea materialelor plastice care nu pot să fie reutilizate în cuptoare adecvate și transformarea acestora în surse de energie termică sau în alte forme de energie, precum ar fi electricitatea sau aburul.
Atunci când se utilizează acest procedeu extrem de incinerare înseamnă că materialele respective nu mai pot fi separate și reprocesate. Există mari șanse de contaminare și degradare dacă nu s-ar proceda la distrugerea lor. Dar chiar și așa, ele reprezintă o sursă alternativă de energie pentru anumite industrii.
Categoric, lanțul de producție de reciclare începe de la consumator (persoană fizică sau firmă) care separă și livrează ambalajele sau produsele din plastic pentru colectare selectivă către punctele de livrare.
Acolo materialele sunt colectate și duse la centrele de sortare unde fiecare produs este separat.
Reciclarea are numeroase avantaje. Se depoluează mediul înconjurător, vor fi mai puține emisii de gaze pentru producerea de noi mase plastice de la zero, se economisesc multe resurse naturale pe cale de dispariție.
Categoric, materialul plastic este o mare provocare pentru omenire și este nevoie de o acțiune integrată din partea tuturor, deoarece și responsabilitatea este comună.
Depozitul (groapa) de gunoi nu este niciodată cea mai bună soluție pentru plastic, nici mările și oceanele Terrei.
Plus că acumularea în timp a plasticului, care ocupă un spațiu însemnat reduce locul ce ar putea fi utilizat pentru depozitarea altor tipuri de deșeuri care nu pot fi reutilizate (cel puțin temporar).
Plasticul este este un material reciclabil sută la sută și tocmai de aceea prima persoană responsabilă pe lanțul de recuperare a acestuia este consumatorul sau poluatorul.
Cu titlul de curiozitate, un anumit tip de plastic poate fi produs și din surse regenerabile. Acesta este cunoscut sub denumirea de bioplastic sau biopolimer.
Bioplasticul – o soluție eco friendly
Bioplasticul este fabricat acum din trestie de zahăr, porumb, cartofi și sfeclă. Acest tip de plasticul biodegradabil se descompune mai repede decât cel clasic și în urma acestui proces rezultă apă, dioxid de carbon și biomasă.
În 1926, Maurice Lemoine, un cercetător francez, a descoperit primul bioplastic, dar de-abia în 1970, odată cu criza petrolului, acesta a revenit treptat în actualitate acest material ofertant.
Dacă acum un secol era o simplă bizarerie, în 2020 însă, acum când omenirea caută febril alternative regenerabile și se manifestă creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la protejarea mediului înconjurător este o variantă demnă de luat în calcul.
Cercetările privind bioplasticul încep să se extindă tot mai mult. Una dintre materiile prime pentru producerea acestui tip de plastic este trestia de zahăr, iar Brazilia are un rol important deoarece este cel mai mare producător din lume de materie primă pentru acest produs cu un viitor frumos.
Polietilena obținută din etanolul rezultat din trestie de zahăr are aceleași proprietăți de natură chimică și fizică precum și polietilena convențională realizată din materii prime fosile. Pur și simplu nu se poate detecta nicio diferență între cele două materiale plastice dacă sunt analizate vizual, deoarece au aceeași culoare, același aspect și textură.
Este o bună idee de a utiliza bioplasticul produs din trestie de zahăr, deoarece astfel se pot reduce măcar parțial emisiile de gaze cu efect de seră.
Se poate ridica întrebarea de ce este totuși nevoie de plastic, de ce nu renunțăm cu totul la acest material? Adevărul este că plasticul are foarte multe proprietăți avantajoase care îl fac pretabil pentru o multitudine de utilizări.
Astfel, plasticul are inclusiv proprietăți foarte bune de izolare termică și acustică a spațiilor, prin urmare ajută la economisirea energiei și reduce poluarea fonică. Plus că materiale plastice sunt foarte ușoare, deci simplu de transportat depozitat și manipulat.
Este un material foarte versatil ușor de instalat, operat și întreținut.
Plasticul este un material ușor de curățat, rezistent la apă, ideal pentru suprafețe casnice sau spitalicești.
Caracteristica de impermeabilitate a plasticului, de a împiedica infiltrarea apei, îl face ideal pentru o multitudine de aplicații, de transport și stocare a apei, inclusiv pentru fabricarea de conducte și rezervoare.
Plasticul este mai rezistent și mai durabil în comparație cu alte materiale tradiționale, nu ruginește și conduce la creșterea productivității muncii, deoarece necesită întreținere mai mică în utilizare.
În ultima perioadă, materialele plastice au inspirat inclusiv arhitecții care le-au folosit pe scară largă la diverse proiecte speciale.
Varietățile de plastic cu proprietăți îmbunătățite tot mai mult contribuie la reducerea costurilor și la creșterea eficienței energetice a construcțiilor făcând clădirile mai durabile și mai sigure.
Așadar, nu trebuie să eliminăm plasticul din viața noastră total, ci doar să îmbunătățim metodele de reciclare a celui deja existent.
