Operațiile chirurgicale pe cord deschis, prin complexitatea lor, sunt asociate cu o serie de riscuri pentru pacient. De asemenea, necesitatea unei operații pe cord deschis poate fi o adevărată sursă de stres și anxietate pentru pacient, precum orice intervenție chirurgicală complexă. Din fericire, datorită evoluției tehnologiei și tehnicilor medicale, multe intervenții chirurgicale pot fi efectuate fără bisturiu, cu riscuri minime, prin metode intervenționale (endoscopice sau percutane). Recuperarea după aceste intervenții este mult mai ușoară, timpul de spitalizare mult mai scurt, cicatricile sunt puțin vizibile, iar eficiența procedurilor este crescută. Iată cum a schimbat tehnologia modernă metodele de tratament pentru bolile cardiovasculare.
Cum se efectuează intervențiile minim-invazive?
Intervențiile minim-invazive sunt proceduri care presupun incizii de dimensiuni foarte mici, provocând traume minime asupra țesuturilor. Intervențiile chirurgicale clasice necesită îndepărtarea mai multor straturi de țesuturi pentru a accesa o anumită zonă a corpului. În schimb, procedurile minim invazive folosesc diferite căi de acces care nu traumatizează țesuturile la fel de mult. Se pot utiliza orificii naturale cum ar fi nasul pentru accesarea unor zone din creier sau se pot efectua incizii foarte mici, folosind instrumente subțiri, cum ar fi laparoscopul.
În ceea ce privește tratamentul afecțiunilor cardiologice, procedurile minim invazive utilizate sunt cele intervenționale, care folosesc ca abord vasele de sânge. Practic, atât inima, cât vasele de sânge care trebuie tratate pot fi accesate prin introducerea unor tuburi subțiri (catetere) în rețeaua vasculară. Acest lucru este posibil datorită faptului că venele și arterele se ramifică, fiind interconectate. Pentru a realiza această tehnică este nevoie doar de efectuarea unei puncții la nivelul pielii – o înțepătură. De obicei, puncția se efectuează în zona inghinală sau la încheietura mâinii. Procedurile sunt ghidate cu ajutorul unui aparat cu raze X și unei substanțe de contrast introdusă în vasele de sânge, care evidențiază structurile interne. La finalul acestor proceduri, cateterele se extrag și se aplică un pansament compresiv la nivelul puncției.
Istoria cardiologiei intervenționale
Cele mai citite articole
Cardiologia intervențională a fost inițiată cu mult timp în urmă, deși a fost introdusă recent în medicină. Stephen Hales a fost prima persoană care a realizat o cateterizare cardiacă, în 1727. Acesta a experimentat cateterizarea asupra unui cal și a reușit să acceseze ventriculii (camerele inferioare ale inimii), folosind câteva țevi. În 1844 a apărut pentru prima dată termenul de cateterizare, când fiziologul Claude Bernard a reușit să înregistreze presiunea intracardiacă cu ajutorul unui cateter. În 1890, Wilhelm Röntgen a descoperit razele X, un element foarte important pentru evoluția cardiologiei intervenționale. În 1960, Melvin Judkins a început să creeze catetere speciale pentru a putea fi introduse în vasele de sânge umane. Astfel, în 1977, Andreas Grüntzig a efectuat prima angioplastie coronariană percutană. În prezent, se efectuează milioane de proceduri cardiologice intervenționale, la nivel mondial.
Proceduri cardiologice intervenționale
Tehnicile minim-invazive pot fi utilizate pentru tratarea multor tipuri de afecțiuni cardiovasculare. Ateroscleroza, malformațiile cardiace congenitale, anevrismele, aritmiile cardiace și multe alte afecțiuni cardiace pot fi tratate prin proceduri minim invazive. Iată câteva exemple de proceduri utilizate în cardiologia intervențională:
- Angioplastia cu balon și stent – prin tuburile subțiri introduse prin vasele de sânge, se inserează un balon dezumflat, care mai apoi se umflă, pentru a lărgi o arteră îngustată. Dacă este nevoie, se montează și un stent, un dispozitiv cilindric care menține artera deschisă. Angioplastia poate fi efectuată la nivelul oricărei artere cu ateroscleroză. Află prețul pentru angioplastia coronariană!
- Valvuloplastia cu balon – procedura este asemănătoare angioplastiei cu balon, însă se utilizează pentru a lărgi valvele îngustate ale inimii.
- Ablație cu radiofrecvență – folosind unde radio, zonele răspunzătoare de bătăile neregulate ale inimii sunt distruse. Astfel, aritmiile cardiace grave sunt tratate.
- Procedura EVAR – procedura presupune implantarea unui stent-graft la nivelul anevrismului (săculeț format la nivelul vasului de sânge), prin care va trece apoi sângele. Astfel, se previne ruptura anevrismului.
- Implantare de stimulator/defibrilator cardiac – aritmiile periculoase, cum ar fi tahicardia ventriculară sau bradicardia severă, pot fi ținute sub control cu ajutorul unui defibrilator implantabil sau unui stimulator cardiac. Dispozitivul se implantează într-un buzunar sub pielea de la nivelul pieptului, iar firele sunt conectate la inimă prin tehnici intervenționale. Procedura ajută la prevenirea stopului cardio-respirator.
Așadar, tehnologia modernă a permis abordarea unor măsuri terapeutice mai avantajoase pentru pacienți, inclusiv în ceea ce privește tratamentul bolilor cardiovasculare.
