Fibromul uterin este frecvent întâlnit în rândul femeilor aflate la vârsta fertilă. De multe ori, prezența sa este descoperită absolut întâmplător deoarece nu provoacă niciun simptom și nu este necesar să se intervină în vreun fel. Nu este însă întotdeauna cazul, existând și situații în care operația de fibrom uterin devine obligatorie.[1] Mai multe despre fibromul uterin și indicațiile pentru operarea sa vei afla mai jos.
Ce este fibromul uterin?
Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirea de miom uterin sau leiomiom, este o tumoare benignă (necanceroasă) care se dezvoltă în mușchiul uterin. Cauzele exacte ale apariției fibromului uterin nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, există unii factori care pot contribui la dezvoltarea sa. Printre aceștia se numără predispoziția genetică, modificările hormonale și unii factori de mediu. Hormonii estrogen și progesteron, care stimulează dezvoltarea mucoasei uterine în timpul fiecărui ciclu menstrual în pregătire pentru sarcină, par să promoveze creșterea fibroamelor uterine (ele tind să se micșoreze după menopauză, când nivelul acestor hormoni scade).[1]
Nu există un risc direct de cancer asociat cu o astfel de tumoare, însă, în funcție de mărimea și localizarea sa, fibromul uterin poate cauza disconfort și poate avea un impact asupra calității vieții unei femei.
Care sunt simptomele fibromului uterin?
După cum menționam mai sus, majoritatea femeilor cu fibrom uterin nu prezintă simptome evidente. În acele cazuri în care apar simptome, acestea pot varia considerabil în funcție de localizarea, dimensiunea și numărul de fibroame.[1]
Cele mai comune sunt: sângerarea menstruală abundentă sau dureroasă, menstruațiile prelungite sau mai frecvente, anemia, presiunea sau durerea pelviană, urinarea frecventă sau problemele la urinare, constipația, durerea în zona stomacului sau în partea inferioară a spatelui, precum și durerea în timpul actului sexual.[1]
Când trebuie operat fibromul uterin?
Dacă și când trebuie operat fibromul uterin depinde de o serie de factori, printre care se numără severitatea simptomelor, dimensiunea și localizarea tumorii sau tumorilor, dorința de a avea copii, vârsta și sănătatea generală a femeii. Este important de menționat că nu toate fibroamele uterine necesită intervenție chirurgicală. Dacă fibromul nu provoacă niciun simptom sau dacă simptomele sunt minore și nu afectează în mod semnificativ activitățile de zi cu zi, tratamentul poate să nu fie necesar.[2]
Cele mai citite articole
În general, o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea fibroamelor poate fi luată în considerare dacă simptomele sunt deosebit de severe și alte metode de tratament nu au fost eficiente. În ceea ce privește opțiunile chirurgicale, există mai multe proceduri la care se poate apela, variind de la intervențiile chirurgicale clasice, cum ar fi miomectomia abdominală sau histerectomia, până la intervențiile minim invazive, cum sunt embolizarea fibromului uterin sau ablația de endometru.[2]
Miomectomia abdominală implică îndepărtarea fibroamelor printr-o incizie mai mare în zona stomacului. Această metodă ar putea fi recomandată dacă există mai multe fibroame, fibroame foarte mari sau un fibrom foarte profund. Histerectomia reprezintă îndepărtarea uterului și rămâne singura soluție permanentă dovedită pentru fibromul uterin. Embolizarea presupune injectarea în arterele care alimentează uterul cu sânge a unor agenți embolici ce vor întrerupe fluxul de sânge către fibrom, ducând la micșorarea și resorbția acestuia, iar ablația de endometru implică îndepărtarea mucoasei uterului, ceea ce poate ajuta la tratarea fibroamelor mici sau la gestionarea sângerărilor abundente.[1][2]
Decizia finală depinde de simptomele pacientei, de urgența situației și de preferințele personale ale fiecărei femei. Înainte de a lua o decizie, este esențial să se discute cu un medic specialist toate opțiunile de tratament disponibile.
Ce alte opțiuni de tratament pentru fibrom uterin sunt disponibile?
Tratamentul medicamentos reprezintă una dintre opțiunile adesea recomandate. Nu distruge fibroamele, dar ajută la ameliorarea simptomelor, printre medicamentele folosite în astfel de cazuri numărându-se, de exemplu, contraceptivele orale, analogii GnRH, modulatorii receptorilor de progesteron și agenți antifibrinolitici. Fibroamele mici, care nu provoacă simptome, pot fi monitorizate periodic prin ecografii pelvine, fără a necesita tratament imediat.[2]
Operația pentru fibromul uterin este de obicei luată în considerare doar dacă există simptome care afectează calitatea vieții ori există riscul dezvoltării unor complicații. Este important să discuți cu medicul tău despre toate opțiunile de tratament disponibile pentru a alege cea mai bună abordare pentru tine.
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol nu pot înlocui vizita la medic. Pentru recomandări corecte și personalizate privind tratamentul unei afecțiuni, adresează-te unui specialist!
Bibliografie:
- „Fibroids”, NHS Choices, 2024, www.nhs.uk/conditions/fibroids/. Accesat la 30 mai 2024.
- „Uterine Fibroids – Diagnosis and Treatment”, Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-fibroids/diagnosis-treatment/drc-20354294. Accesat la 30 mai 2024.
