Paștele reprezintă Sărbătoarea Învierii Domnului, dar și a Omului, prin sacrificiul făcut de Mântuitor pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor. Răstignirea Sa constituie dovada supremă de iubire pe care care Dumnezeu o are față de oameni. Dacă nașterea Sa este un moment de bucurie de la un capăt al altuia, Moartea și Învierea Sa în cadrul ceremoniei de Paște este o combinație între durere și fericire.
Însă, dincolo de momentul Săptămânii Marii care culminează cu Învierea Domnului, românii au o mulțime de tradiții și obiceiuri pentru ziua sfânta a Învierii. Iată care sunt cele mai cunoscute, dar și cele mai puțin răspândite datini și obiceiuri legate de Paște:
- Vopsitul și încondeierea ouălelor – în fiecare zona a țării se regăsește acest obicei, fiecare gospodină urmând o rețetă comună sau una transmisă în familie. Gospodinele folosesc vopseluri realizate din diverse plante pentru a le oferi ouălelor particularizarea dorită. În anumite regiuni, încondeierea ouălelor s-a transformat într-o adevărată artă recunoscută la nivel național și mondial;
- Spălatul feței cu apă în care sunt așezate monede din argint și câteva ouă vopsite – este un ritual despre care se crede că favorizează bunăstarea trupească și financiară a celui care îl săvârșește;
- Pască cu ou vopsit în mijloc – atât pasca, cât și oul vopsit sunt simboluri comune ale acestei sărbători creștine. Gospodinele fac pască în mijlocul căreia introduc un ou vopsit, pe care o duc la biserică în noaptea de Înviere, urmând ca aceasta să fie împărțită cu membrii familiei după sfințire și binecuvântare;
- Păzitul toacei și ospățul Paștelui – este o datină din zona Apusenilor, conform căreia tinerii necăsătoriți trebuie să păzească toaca bisericii în noaptea de Înviere ce va fi dusă în cimitirul localității. “Furii” sunt alți tineri care încearcă să înșele vigilența păzitorilor. Acest obicei se termină cu un ospăț de Paște, care va fi plătit de cei care nu și-au îndeplinit obiectivul.
- Binecuvântarea bucatelor de Paște – este un obicei întâlnit în toate regiunile țării, în diverse forme, dar care au același obiectiv. O particularitate deosebită se regăsește în zona vechiului Regat, acolo unde, pe lângă coșul pentru binecuvântare, gospodarul aduce și un cocoș. Cântatul cocoșului aduce aminte de lepădarea lui Petru de Mântuitor, numai că, în conformitate cu această datină, primul cântat al cocoșului este semn de bunăstare pentru stăpân. Ulterior, toate înaripatele sunt dăruite persoanelor sărmane.
- Stropitul sau udatul fetelor – este o datină ardelenească, care constă în stropitul cu parfum al fetelor necăsătorite de către tinerii locului. Obiceiul are ca scop socializarea dintre tineri, pretextul fiind “stropirea ca tinerele fete să nu se veștejească”.
- Colindatul de Paște – este o tradiție maramureșeană, similară colindatului de Crăciun. Numai că, în loc de colindețe, colindătorii primesc ouă vopsite.
- Obiceiul umblatului Junilor Brașovului – cetele de juni merg la colindat și primesc drept răsplată ouă de la tinerele fete, apoi, împreună cu însoțitorii lor, merg către Pietrele lui Solomon unde are loc o mare sărbătoare câmpenească. În cadrul acestei sărbători se desfășoară diverse probe de măiestrie și forță.
- Primenirea hainelor – mersul la slujba de Înviere trebuie făcută în haine noi, dat fiind faptul că un om nou va ieși după această slujbă (atât spiritual, cât și trupește).
Alături de aceste datini se mai regăsesc și obiceiul spălatului cu apă neîncepută a clopotului bisericii, împărțitul între toți membrii familiei a primului ou ciocnit de Paște și aruncatul cojilor ouălelor vopsite pe o apă care curge. Dincolo de tradiții, datini și obiceiuri, Paștele rămâne cea mai importantă sărbătoare din viața fiecărui creștin.
Sursă: atelier-de-icoane.ro
